Conjugarea verbului „a adopta”

Verbul „a adopta” este de conjugarea I, subclasa a II-a, fără sufixul „-ez-” de indicativ și conjunctiv prezent.
El se conjugă astfel:
-la indicativ prezent: …
Vezi continuarea explicației dând click pe imaginea de mai jos.

Dacă ai înțeles, dă un test pe teste.meditatiilaromana.ro.

Meditaţii online la limba română

Subiecte rezolvare romana evaluarea nationala 2020

Rezolvarea subiectelor proba scrisă limba română

Rezolvarea subiectelor de la proba scrisă de limbă română

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI A VIII-A

Anul școlar 2019-2020

Probă scrisă

Limba și literatura română

Varianta 5

 

Rezolvarea subiectelor proba scrisă limba română

Subiectul I

A.

1.„ciudată” – stranie, curioasă, bizară;

„era” – exista, se afla, se găsea.

2. Rolul cratimei este de a marca rostirea legată a două cuvinte diferite (verbul „să urce”

„După” și „de pe”

Prepoziția „după” exprimă în primul rând, dar nu exclusiv, posterioritatea (spațială sau temporală).
„Mătura e după ușă.” adică „Mătura e în spatele ușii.”
„El a intrat în clasă după profesor.” adică „El a intrat în clasă în urma profesorului.”
Prepoziția compusă „de pe” exprimă ideea de suprapunere prin contact.
„Dicționarul de pe masă e al meu.” adică „dicționarul care se află pe masă…”
„Culegem recolta de pe câmp.”, adică „recolta care se află pe câmp”.
Unii vorbitori confundă prepozițiile „după” și „de pe”, ceea ce duce uneori la neînțelegerea sensului comunicării.
Dacă cineva zice: „Cartea a căzut după dulap.”, în mod normal am înțelege: „Cartea a căzut în spatele dulapului.”
Poate însă că vorbitorul e ignorant și a vrut să spună: „Cartea a fost pe dulap și a căzut.”

Construcția „ca și”

Folosirea construcției „ca și” în loc de „ca” (cu sensul de „drept”, „pe post de”, „în calitate de”)  este o greșeală gravă și, din păcate, foarte răspândită. Inițial, ea a apărut din dorința vorbitorilor de a evita o cacofonie: „Maria s-a angajat la teatru ca și cabinieră.”,  în loc de „Maria s-a angajat ca cabinieră.”
(E bine de știut însă că  cacofonia (sic!) nu este o greșeală de limbă, ci doar o sonoritate neplăcută care, da, trebuie evitată pe cât posibil, dar nu cu prețul unei adevărate erori. În enunțul anterior, puteam spune, de exemplu, „e bine de știut că, de fapt, cacofonia nu este o greșeală de limbă…”. Chiar și așa, nu am comis nicio greșeală gramaticală.)
În cazul de mai sus, putem spune simplu: „Maria s-a angajat cabinieră…” sau „Maria s-a angajat la teatru pe post de cabinieră…”
Utilizarea greșită a lui „ca și” s-a extins supărător și la situațiile fără cacofonie.
„El e foarte pregătit ca și profesor.” Aici putem spune „ca” fără nicio problemă: „El e foarte pregătit ca profesor.”

Construcția „ca și” este folosită corect în următoarele situații, reglementate de DOOM2:

1. 1. ca și („precum și”) loc. adv. (mă adresez lui ca și ei);
   2. ca și („și”) loc. conjcț. (ea, ca și el, au venit devreme; au venit el, ca și cine a mai fost chemat);
   3. ca și („ca”) loc. prep. (cu compar. de egalitate: la fel de bun ca și tine / ca și tine de bun / ca și oricine a învățat).

Dă un test aici.

Analiza sintactică a frazei

Greșeli de limbă în documente oficiale

Recenta demisie a unui primar din România îmi dă prilejul să vă arăt încă o dată de ce trebuie să învățați gramatică: ca să nu vă faceți de râs când veți fi mari! Nu învățăm gramatică de dragul gramaticii, ci, pur și simplu, pentru a ști să scriem și să vorbim CORECT.

Iată cum se poate face de râs o personalitate publică și – altfel – deosebit de arogantă, absolventă – culmea! – a unei facultăți de litere și cu doctorat în sociologie!

Adjectivul pronominal de întărire

1. Pronumele de întărire este pronumele care insistă, subliniază numele obiectului pe care îl înlocuieşte. Utilizarea sa este însă rară şi învechită:
Însumi am hotărât.
Însuţi eşti responsabil de asta.

2. Adjectivul pronominal de întărire provine din

Pronume relativ sau adjectiv relativ?

De pe forum.

Utilizatorul spider 99 îmi scrie:

„Am traversat un rau a carui apa curgea lin.” propozitia  atributiva este introdusa prin :
a. pronume relativ cu functia sintactica de atribut pronominal
b. adjectiv relatic cu functia sintactica de atribut adjectival
c. pronume relativ cu functia de complement indirect
d. pronume interogativ cu functia de atribut pronominal
Eu as fi zis A,pentru ca,din cate stiu eu,cand pronumele relativ(in acest caz „a carui” poate fi inlocuit cu un substantiv sau cu un alt pronume (de ex: „a raului apa” ; „a lui apa” , atunci el este pronume relativ,si nu adjectiv pronominal relativ.
Raspunsul corect,insa,pare a fi B.Chiar pe un grup al academiei,niste cadeti spuneau ca e B clar,deoarece determina substantivul „apa”.
Mi-ati putea ,va rog, explica?
Multumesc

Nu. Nu e b. Este a., cum spui tu.
Într-adevăr, avem propoziţia:
…a cărui apă curgea lin.

În această propoziţie a cărui ţine locul substantivului a râului, prin urmare este pronume, ca parte de vorbire.

E adevărat că, din punct de vedere relaţional, el se subordonează substantivului apă: a cui apă?. Acest fapt nu-l face însă adjectiv. Subordonarea faţă de substantiv îi conferă, în propoziţia aceasta, funcţia sintactică de atribut.

Este prin urmare un pronume (în genitiv) cu funcţia de atribut.  Sau, invers, un atribut exprimat prin pronume în genitiv, adică un atribut pronominal genitival.

Tu ai gândit foarte bine.

Analiză morfologică şi sintactică

Analizează morfologic şi sintactic cuvintele din versurile următoare:

Sfioase-s bolţile spre sară, şi mai sfioasă-i iasomia:
Pe faţa ei neprihănită se-ngână-n veci melancolia
Seninului de zare stânsă, şi-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mâhnirile şi plânge norocul zilelor de vară.

 (Dimitrie Anghel – În grădină)

“sfioase” – adjectiv propriu-zis, variabil cu 4 forme, se acordă cu substantivul “bolţile” (feminin, plural, nominativ), gradul de comparaţie pozitiv,  funcţia sintactică de nume predicativ;

“-s” – verb copulativ, conjugarea a IV-a, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ “sfioase”);

“bolţile” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “-le”, funcţia sintactică de subiect;

“(spre) sară – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „spre”, nearticulat, funcţia sintactică de complement circumstanţial de timp;

„mai sfioasă” – adjectiv propriu-zis, variabil cu 4 forme, se acordă cu substantivul “iasomia” (feminin, singular, nominativ), gradul de comparaţie comparativ de superioritate,  funcţia sintactică de nume predicativ;

„-i” – verb copulativ, conjugarea a IV-a, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ “mai sfioasă”);

„iasomia” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “-a”, funcţia sintactică de subiect;

„(pe) faţa” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „pe”, articulat cu articolul hotărât „pe”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;

„ei” – pronume personal, forma accentuată, persoana a III-a, numărul singular, genul feminin, cazul G., funcţia sintactică de atribut pronominal genitival;

„neprihănită” – adjectiv propriu-zis, variabil cu 4 forme, se acordă cu substantivul “faţa” (feminin, singular, acuzativ), gradul de comparaţie pozitiv,  funcţia sintactică de atribut adjectival;

„se-ngână” – verb predicativ, conjugarea I, diateza reflexivă, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

„melancolia” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “-a”, funcţia sintactică de subiect;

 „seninului” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul genitiv, articulat cu articolul hotărât „-lui”, funcţia sintactică de atribut substantival genitival;

„(de) zare” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „de”, nearticulat, funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional;

„stânsă” – adjectiv provenit din participiu, se acordă cu substantivul “zare” (feminin, singular, acuzativ), gradul de comparaţie pozitiv,  funcţia sintactică de atribut adjectival;

„(în) trandafiri – substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „în”, nearticulat, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;

„(cu) foi” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „cu”, nearticulat, funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional;

„(de) ceară” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „de”, nearticulat, funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional;

„trăiesc” – verb predicativ, conjugarea IV, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul plural, funcţia sintactică de predicat verbal;

„mâhnirile” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “-le”, funcţia sintactică de subiect;

„plânge” – verb predicativ, conjugarea III, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

„norocul” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul nominativ, articulat cu articolul hotărât “-l”, funcţia sintactică de subiect;

„zilelor” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul genitiv, articulat cu articolul hotărât „-lor”, funcţia sintactică de atribut substantival genitival;

„(de) vară” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „de”, nearticulat, funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional.