Apărut în 1840, textul de mai jos este unul dintre cele mai importante pentru literatura română. El are un destin ingrat în şcoala românească: nu este deloc citit, dar este mereu citat.
Pentru că se cere la bacalaureat, îmi propun să-l prezint şi să-l explic, pentru a arăta că este, de fapt, foarte uşor de înţeles.
TEXTUL ORIGINAL COMENTARIUL MEU
 Introducţie la „Dacia literară”
 

La anul 1817, dl Racocea, c. c. translator românesc în Lemberg, publică prospectul unei foi periodice ce era să iasă pentru întâiași dată în limba românească. Planul său nu se putu aduce în împlinire. La anul 1822, dl Z. Carcalechi, în Buda, cercă pentru a doua oară o asemene întreprindere, dar și aceasta fu în zadar. În sfârșit, la 1827, dl I. Eliad vru și ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea ce Racocea și Carcalechi nu putură face. Ocârmuirea de atunce a Țării Românești nu-i dădu voia trebuincioasă. Așa, puținii bărbați care pe atunce binevoia a se mai îndeletnici încă cu literatura națională pierdură nădejdea de a vedea vreodată gazete românești.

Kogălniceanu îşi începe articolul vorbind despre primele încercări  -eşuate- de a înfiinţa publicaţii în limba română.
Numai doi oameni nu pierdură curajul, ci așteptară toate de la vreme și de la împrejurări. Aceștii fură dl aga Asachi și dl I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstrau în inima lor focul luminător al științelor. Așteptarea lor nu fu înșelată. Împrejurări cunoscute de toți le veniră întru ajutor. Așa, la 1 iunie 1829 în Iași, ALBINA ROMÂNEASCĂ văzu lumina zilei pentru întâiași dată. Puțin după ea se arătă și CURIERUL ROMÂNESC în București. Primele publicaţii în limba română au apărut în 1829. La Iaşi, a apărut ALBINA ROMÂNEASCĂ, scoasă de Gheorghe Asachi. La Bucureşti, a apărut CURIERUL ROMÂNESC, înfiinţat de Ion Heliade-Rădulescu.
De atunce, unsprezece ani sunt aproape; între alte multe înaintări ce s-au făcut în ambele principaturi, literatura n-a rămas în lenevire. Ajutată de stăpânire, apărată și îmbogățită de niște bărbați mari și patrioți adevărați, a cărora nume vor fi trainice ca veacurile, înlesnită prin miile de școli ce s-au făcut în târgurile și satele Moldo-valahiei, Mai mult