Evaluarea naţională 2012 – subiectul I, componenta A

Un comentariu

Aşadar, cum am spus în articolul anterior, subiectul I are două componente: A şi B. Să le luăm pe rând.

Componenta A conţine 5 itemi semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat, care vizează evaluarea competenţei de receptare a mesajului scris: înţelegerea unui text literar, pornind de la cerinţe date, precizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului si a categoriilor semantice studiate, a elementelor de ortografie si de punctuaţie.

Relaţia dintre competenţele specifice, conţinuturile asociate si competenţele de evaluat pentru subiectul I. A este redată în tabelul următor:

Competenţe specifice Conţinuturi asociate Competenţe de evaluat
1.1. dovedirea înţelegerii unui text literar, pornind de la cerinţe date -moduri de expunere (naraţiune, descriere, dialog, monolog) -identificarea modurilor de expunere în text
-structuri în textele epice (logica acţiunii, timp, spaţiu, modalităţi de caracterizare a personajelor, relaţiile dintre personaje) şi lirice (concordanţa dintre forma grafică a poeziei şi ideea transmisă de aceasta, eul liric) -evidenţierea elementelor de structură în textele epice şi lirice
-trăsături specifice genului epic şi liric -identificarea trăsăturilor specifice
-procedee de expresivitate artistică (figuri de stil: personificarea, alegoria, repetiţia fonetică/aliteraţia, metafora, hiperbola, epitetul, comparaţia, repetiţia, enumeraţia şi antiteza) – identificarea unei figuri de stil studiate
– elemente de versificaţie (măsura, rima, ritmul, versul, strofa) -identificarea elementelor de versificaţie
1.2. sesizarea corectitudinii şi a valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului şi a categoriilor semantice studiate, a ortografiei şi
punctuaţiei
-arhaisme, regionalisme şi neologisme -identificarea arhaismelor, regionalismelor si a neologismelor
-cuvinte derivate, compuse sau obţinute prin conversiune, familia de cuvinte -identificarea cuvintelor derivate, compuse sau obţinute prin conversiune/formarea familiei
de cuvinte
-categorii semantice studiate: sinonime, antonime, omonime, cuvinte polisemantice; construcţii
pleonastice; sensurile cuvintelor în contexte diferite
-indicarea sensului/sensurilor cuvântului în context
-valori expresive ale nivelurilor limbii (fonetic, lexical şi morfosintactic) într-un text dat -indicarea valorii expresive a cuvântului în context
-despărţirea cuvintelor în silabe -despărţirea corectă în silabe
-topică si punctuaţie; relaţii sintactice -indicarea rolului topicii, al semnelor de punctuaţie în relaţiile sintactice

Citeşte acest tabel cu atenţie, deoarece este foarte important. Pe coloana a II-a vei găsi tot ceea ce trebuie să ştii pentru componenta A, iar pe coloana a III-a vei găsi tot ceea ce ţi se va cere să faci la componenta A a subiectului I.
În următoarele articole îţi voi explica mai pe larg şi voi da şi exemple.

Reclame

Pronumele – recapitulare, clasa a VII-a, manual Humanitas

3 comentarii

Ex. 7 / pag. 106

„m-„ – pronume reflexiv, formă neaccentuată, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„ei” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut pronominal genitival;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ posesiv, funcţia sintactică de atribut pronominal în dativ;
„ceva” – pronume nehotărât, cazul N, funcţia sintactică de subiect;
„(în) noi” – pronume personal, formă accentuată, persoana I, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „în”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ, funcţia sintactică de complement direct;
„atâta” – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „timp” (neutru, singular, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„(asupra) lui” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul masculin, cazul genitiv, precedat de prepoziţia „asupra”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc.

%d blogeri au apreciat asta: