Experienţa iniţiatică în "După melci", de Ion Barbu

6 comentarii

Î. Demonstrează în ce constă experienţa iniţiatică a copilului din balada cultă După melci, de Ion Barbu

R. Publicată pentru prima dată în Viaţa românească ( mai 1921) şi apoi retipărită într-o plachetă, această baladă îşi dezvăluie fondul tragic, derivat dintr-o experienţă de cunoaştere gratuită.

Iniţierea în tainele universului este unul din laitmotivele liricii lui Barbu. Aici copilul-demiurg încearcă să descopere universul şi această cunoaştere se întemeiază pe cuvânt. Rostirea prematură, forţarea naşterii melcului întru existenţă va avea un deznodământ tragic.

Povestea este simplă. Amăgit de atmosfera primăvăratică a unei zile de  Păresimi ( prima duminică din postul Paştelui ), un copil merge în pădure unde găseşte un melc pe care îl descântă ca să iasă din cochilie la lumina caldă a soarelui. Este surprins însă de o viforniţă dezlănţuită din senin şi este nevoit să se întoarcă acasă. Aici îşi petrece noaptea îngrozit de urgia de afară, dar cu gândul la melcul ieşit din cochilie. A doua zi, când vremea se îndreaptă, fuge în pădure şi constată că melcul îngheţase. Îl boceşte, apoi îl ia acasă şi-l pune în pod, pentru a-i fi aproape.

În momentul plecării în pădure, înaintea experienţei cu melcul, copilul este un novice, un neiniţiat. La sfârşit, el este iniţiat în taina primordială a universului: moartea. Joaca înseamnă pentru copil o experienţă a cunoaşterii, tragică prin moartea melcului. Copilul se iniţiază trecând printr-o încercare fundamentală a existenţei sale. El descoperă tragismul existenţei.

Să urmărim şi interpretarea lui Marin Mincu din cartea Opera literară a lui Ion Barbu .

Forţând natura să se manifeste se ajunge la un deznodământ dramatic; copilul îşi imaginează că a venit primăvara şi descântă melcul, iar acesta, urmând puterea descântecului, iese din stadiul natural de ocultaţie. „După melci” pune deci chestiunea importantă a sensului iniţierii. Nu oricine are dreptul să manevreze anumite puteri derivate ale cunoaşterii umane ( chiar în ştiinţă, întrebuinţarea greşită a unei descoperiri poate avea urmări nefaste ). Conform doctrinelor esoterice există, cu necesitate, diferite nivele de iniţiere. Transmiterea înţelepciunii are deci şi o răsfrângere morală. Nu oricine poate deosebi binele de rău, de aceea, adevărurile mai profunde sunt comunicate numai parţial, în funcţie de capacitatea de comprehensiune a insului. Experienţa „gratuită” de cunoaştere a copilului din „După melci” este negativă. Actul magic nu trebuie pus în practică decât de cel care cunoaşte sensul magiei. Dar chiar în „eroarea” înfăptuită a copilului constă sursa cunoaşterii. Numai prin experienţă proprie, copilul află legitatea irevocabilă a unui univers închis.

Deşi prezintă o întâmplare legată de universul copilăriei, acest poem ludic depăşeşte semnificaţiile aparente: este o poezie a dramei cunoaşterii, a forţei demiurgice a cuvântului al cărui efect nu mai poate fi oprit de nimic.

"Pedeapsa", de Tudor Arghezi

29 comentarii

Pedeapsa

de Tudor Arghezi
Credeau că Domnul e culcat
Şi n-o să ştie ce s-a întâmplat,
Că n-avea doară fluturii iscoade
La fieştecare soi de roade.

Ea, cam neroadă, dânsul, cam netot,
Nu se-aşteptau că Domnul vede tot:
Că ochiul lui deschis, într-adevăr,
Şi depărtările le vede în răspăr.

Nici nu-nghiţiseră o-mbucătură
C-au fost şi prinşi cu ea în gură,
Şi cel puţin nu apucase
Să puie poame în sân, vreo cinci sau şase.

El, Dumnezeu, venind în rotogoale,
În supărarea Prea Sfinţiei Sale
I-a luat din scurt, poruncile ştiute
Cum le-au călcat aşa de iute.

Adam pe Eva lui o a pârât
Eva pe şarpe, care s-a târât.
Nici unul n-a voit s-aleagă,
Să-şi ia asupra-şi vina lui întreagă.

De mişelie, nu atât de furt,
Răspunsul aspru fu şi scurt;
Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna
Mai tare decât faptele minciuna.

Din Raiul dulce şi din tihna bună
Domnul i-a dat afară, în furtună.

1.    Identifică în poezia Pedeapsa un cuvânt polisemantic. Demonstrează-i polisemantismul prin construirea de contexte potrivite.

1. Un cuvânt polisemantic din poezie este gură.

Baba nu mai avea dinţi în gură.

Faci cam multă gură şi mă deranjezi!

Vecinul ieşise în gura podului şi se uita peste grădină.

2.    Alcătuieşte enunţuri în care să arăţi polisemantismul cuvintelor: baie, carte, masă, prost, rău.

baie

Umplu baia cu apă.

S-a stricat uşa de la baie.

Eu fac baie.

carte

Cartea mea are 200 de pagini.

Tatăl meu este un om cu carte.

masă

Masa are 4 picioare.

La ora 12.00 este masa de prânz.

prost

Un om prost este un om fără inteligenţă.

Acest costum este dintr-o stofă proastă.

Deşi stă în ţara noastră de 20 de ani, vorbeşte prost româneşte.

rău

Am un câine rău.

Mama se simte rău.

Ciorba aceasta are un gust rău.

3.    Identifică, cu ajutorul dicţionarelor, sensul principal şi sensul secundar al cuvintelor: frate, a abandona, lingură, arici .

frate –            1) Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiaşi părinţi sau din acelaşi tată ori din aceeaşi mamă; frăţâne. – sens principal

2) Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex) – sens secundar

a abandona1. A părăsi pe cineva (lăsându-l fără sprijin sau ajutor); a renunţa la ceva. – sens principal

2. A renunţa la continuarea participării la o întrecere sportivă. – sens secundar

lingură –         1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alcătuit dintr-o parte ovală scobită şi dintr-o coadă. – sens principal

2. Conţinutul unei linguri – sens secundar

arici –              1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuţit şi corpul gros, acoperit cu ţepi (Erinaceus europaeus). – sens principal

2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereţii unor canale. – sens secundar

4.    Explică sensurile cuvântului polisemantic a ieşi în contextele următoare:

a) Câţiva turişti au ieşit de pe drumul cunoscut. a ieşi – a devia

b) Sunt sigur că petrecerea va ieşi foarte bine. a  ieşi – a reuşi

c) Nu ştiu de unde ai ieşit de vreme ce nu  te-am văzut venind. a ieşi – a apărea

d) Omul a ieşit din cameră după numai câteva minute. a ieşi – a părăsi

e) Volumul de versuri  ieşise  încă de  anul  trecut. a ieşi – a se publica

f) Concurentul meu favorit a ieşit pe primul loc. a ieşi – a ajunge

g) Hoţul va ieşi din temniţă abia peste câţiva ani.        a ieşi – a fi eliberat

h) Lalelele ies abia în luna aprilie.        a ieşi – a răsări

i) Cum o ieşi, numai să iasă.     a ieşi – a se termina

5.Alcătuieşte cel puţin un context în care să apară utilizate cu sensul figurat cuvintele: climat, explozie, căldură.

În acest climat de neîncredere nu se poate lucra.

Când a apărut el, a fost o explozie de bucurie.

A fost primit cu foarte multă căldură de noii săi colegi.

6. Foloseşte, prin integrare în enunţuri potrivite, sensul propriu şi sensul figurat al cuvintelor: catâr, glonţ, abecedar, dulce, luminat, a miorlăi, a se furişa .

catâr

Catârul trage căruţul.

Copilul acesta este un catâr: nu face niciodată ce-i spui.

glonţ

Puşca trage cu gloanţe.

Supărat, Mihai s-a dus glonţ la mama lui.

abecedar

În clasa I studiem abecedarul.

Mi-e frică să mănânc ce face ea, nu ştie nici abecedarul gătitului.

dulce

Mierea este dulce.

Fata avea un zâmbet dulce.

luminat

Holul clădirii este luminat puternic cu becuri mari.

Dimitrie Cantemir a fost un domnitor luminat.

a miorlăi

Pisica miorlăie.

Nu te mai miorlăi, că nu-ţi cumpăr role!

a se furişa

Hoţul s-a furişat în casă.

Lumina s-a furişat în dormitor printre draperiile trase.

Fişa de lectură

2 comentarii

Fişa de lectură cuprinde:
– informaţii despre autor ( date biografice şi bibliografice );
– informaţii despre textul citit ( prima apariţie; volumul din care face parte; anul şi locul apariţiei, colecţia, editura; eventuale opinii critice despre text);
– pentru o operă lirică:

  • ce se comunică: tema textului ( idei sau sentimente puse în evidenţă );
  • cine şi cui comunică ( indicii eului liric în text, cui i se adresează acesta);
  • cum se comunică ( felul în care sunt exprimate ideile şi sentimentele, tonul general, figuri de stil, versificaţie etc.);
  • semnificaţia generală a textului şi părerea voastră despre mesajul său.

%d blogeri au apreciat asta: