Prepoziţia, clasa VII

5 comentarii

Cls. VII, manualul Humanitas

Ex. 3 / pag. 162

Î: Construiţi patru enunţuri în care prepoziţia deasupra şi locuţiunea prepoziţională în spatele să ceară, pe rând, cazul dativ şi acuzativ.

R: 1. deasupra

Cazul dativ: Deasupra-i plutea un nor de praf.

Cazul acuzativ: Deasupra mea locuieşte un saxofonist.

2. în spatele

Cazul dativ: În spatele-mi se simţea mişcare.

Cazul acuzativ: Întorc capul şi văd în spatele meu un bătrân.

Ex. 4/pag. 162

Î: Corectaţi enunţurile următoare.

S-a ridicat după scaun.

Cântă cu vioara.

Magazinul este deschis de la 8-20.

Pleacă în Bucureşti.

Maşina are 100 kilometri la oră.

Insistă pe aspectele critice.

R:         S-a ridicat de pe scaun.

Cântă la vioară.

Magazinul este deschis de la 8 la 20.

Pleacă la Bucureşti.

Maşina are 100 de kilometri pe oră.

Insistă asupra aspectelor  critice.

"Cartea nunţii", de G. Călinescu

5 comentarii

Clasa IX, manualul ART

Ex. 2 / p. 107

Î: Exprimă-ţi opinia, într-un text de circa o pagină, despre viaţa modernă a Capitalei, aşa cum apare ea descrisă în paginile lui G. Călinescu.

R: Romanul „Cartea nunţii” aduce în prim plan viaţa trepidantă a Bucureştiului din anii ´30. Fragmentul din manual ne prezintă un oraş modern şi cosmopolit, văzut prin ochii personajului Jim.  Proaspăt sosit de la studii din Germania, contaminat de nou, tânărul se trezeşte în vechea casă cu molii a mătuşilor sale, atât de diferită de reveriile lui occidentale. Este o dimineaţă frumoasă de vară, iar Jim are timp liber din belşug, aşa că vrea să iasă în oraş, să întâlnească nişte prieteni. Urmărindu-l pe Jim, descoperim  Capitala. Îl  vedem mai întâi în trafic. „Peugeot-ul” lui minuscul, „o hodorogitură lovită şi zgâriată”, pare printre celelalte automobile „ca un cărucior de copil printre locomotive Maffei”. Observăm şi că traficul este reglementat de semne de circulaţie („un stop îi tăie calea”) şi controlat de agenţi de circulaţie. Jim lipsise trei ani din Capitală. Acum, la întoarcere, Bucureştii i se par „uimitor de modernizaţi”. Vede peste tot ( şi noi, odată cu el, prin ochii imaginaţiei ) „construcţii moderniste”: Palatul Asigurării Generale, palatele Ciclop şi Lido, Palatul Societăţii de Telefoane, mic „zgârie-nori în fier şi blocuri de piatră”, aruncând „pe porţiunea strâmtă a Căii Victoriei o umbră de Broadway”. Materialele de construcţie sunt sticla, nichelul, marmura, aluminiul. Formele sunt geometrice, simplificate şi creează o lume nouă „iubind spaţiul alb, igienic, (…) neornamentat”. Jim opreşte „în faţa automatului Presto”, unde comandă o îngheţată. Apoi, intră într-o cabină telefonică, pentru a-şi suna o prietenă.

Prin urmare: automobile, clădiri înalte, moderne, baruri, telefon public, toate astea sunt elementele ce  fac din Bucureştiul anilor ´30 un oraş modern, care-l uimeşte chiar şi pe tânărul care stătuse 3 ani într-o ţară civilizată ca Germania.

Alexăndrel-Vodă şi Ionuţ Jder

4 comentarii

Clasa a IX-a, manualul ART

Ex. 10 / p. 151
Î: Reciteşte paragrafele de mai jos:

În acest timp Alexăndrel-Vodă lepăda dulama şi primea de la un slujitor sabia; se întorsese cătră ameninţări zâmbind cu nepăsare. Dintrodată în înfăţişare i se arătă semeţia şi-i sclipeau în aburul lunii ochii, pândind vânătoreşte şi pieziş.
Jder se ţinea cu mult mai umilit în faţa unei primejdii viitoare. Îşi ferise calul în tufe, îşi descânta uneltele aplecându-se asupra lor. Ca şi oştenii de meserie se dosise după un copac al dumbrăvii. Însă voievozii au altă rânduială în lume, se gândi el, şi trebuie să se ţie în orice împrejurare cu multă fală!

Compară atitudinea lui Alexăndrel-Vodă, respectiv, a lui Ionuţ în faţa primejdiei, referindu-te la unul dintre următoarele aspecte:
– statutul social pe care îl reflectă fiecare portret;
– trăsătura morală evidenţiată (pentru fiecare personaj);
– procedeele de caracterizare (gesturile şi mimica fiecăruia);
– figuri de stil utilizate pentru fiecare portret;
– semnificaţia reflecţiei lui Ionuţ (monologul interior).

R: Atitudinile celor doi sunt diferite. Ele reflectă în primul rând statutul social diferit al celor doi. Alexăndrel-Vodă este os domnesc, viitor domnitor. Este educat în spiritul mândriei originii şi statutului său. Nu are teamă şi nu trebuie să arate că ar avea. Pregătit să lupte oricând, aşteaptă cu nerăbdare confruntarea. Atitudinea sa emană superioritate, orgoliu, curaj, dispreţ faţă de moarte şi de duşmani.
Pe de altă parte, Ionuţ Jder este soldat şi se comportă ca atare. E conştient de răspunderea sa – are în grijă persoana viitorului domn -, de aceea este precaut. Nu-şi poate permite să se arate semeţ în faţa lui Alexăndrel, pentru că asta ar jigni autoritatea domnească. Este însă la fel de curajos ca acesta şi se pregăteşte cu seriozitate de luptă.
Pentru a-i prezenta pe cei doi, Sadoveanu foloseşte caracterizarea indirectă. Trăsăturile de caracter ale lui Alexăndrel reies mai ales din mimica lui. Îl vedem „zâmbind cu nepăsare” în faţa primejdiei. Are înfăţişare semeaţă, iar ochii îi sclipesc „în aburul lunii”, „pândind vânătoreşte şi pieziş”. Deşi el este cel atacat, are atitudinea sigură de sine a animalului de pradă ieşit la vânătoare. Ionuţ Jder este caracterizat tot indirect, dar nu prin mimică, ci prin gesturile sale. Îl vedem pregătindu-se de luptă: îşi ascunde calul între tufe, se aşază în dosul unui copac şi îşi verifică armele. Pentru a sublinia înţelepciunea tânărului oştean, Sadoveanu introduce un scurt monolog interior al acestuia din care reiese că acesta înţelege şi acceptă diferenţa de statut şi atitudine dintre el şi coconul domnesc.
În prezentarea lui Alexăndrel, Sadoveanu foloseşte şi câteva figuri de stil. Metaforele „sclipeau” şi „aburul”, precum şi epitetele „vânătoreşte” şi „pieziş” contribuie la conturarea apariţiei spectaculoase, de felină de pradă ieşită la vânat, a tânărului viitor voievod.
Portretul lui Ionuţ Jder este simplu, lipsit de podoabe artistice, doar metafora „descânta” accentuând încă o dată seriozitatea şi responsabilitatea oşteanului.

Ex. 11/p.152
Î: În următorul capitol al romanului (XII), un lotru / un adversar îi caracterizează în mod direct pe cei doi adolescenţi:
…nici n-am crezut noi vreodată să avem asemenea nacaz cu nişte fecioraşi nebuni. Este mai cu samă unul la care am stat şi ne-am uitat ca la Belzebut. Vrednic şi cu semeţie se ţine coconul, iar noi nu-i putem face nicio stricăciune. Însă tovarăşul său are într-însul jaratic şi piper.
Având în vedere această mărturie, precizează trăsătura dominantă a fiecăruia dintre cei doi adolescenţi. Cine crezi că a învins în luptă: tinerii moldoveni sau adversarii lor?
R: Din mărturia lotrului reiese că Alexăndrel este un tânăr capabil, bun oştean şi mândru în atitudine, iar Ionuţ Jder este ager şi vijelios în luptă, admirat chiar şi de duşmani pentru calităţile sale. Lotrul recunoaşte deschis superioritatea adversarilor săi, de aceea ne putem închipui că nu au reuşit să-l prindă pe coconul domnesc, fiind învinşi în luptă de moldoveni.

"Fraţii Jderi", clasa IX, manual ART

Lasă un comentariu

Ex. 4 / pag. 51
Î: Numeşte modul de formare a substantivelor proprii Ionuţ şi Alexăndrel. Dă o explicaţie pentru utilizarea acestor forme în context, şi nu a formelor de bază.
R: Substantivul „Alexăndrel” s-a format prin derivare cu sufixul „-el” de la substantivul „Alexandru”. Substantivul „Ionuţ” s-a format prin derivare cu sufixul „-uţ” de la substantivul „Ion”. Ei sunt tineri, sunt în formare, de aceea autorul foloseşte diminutivele. De altfel, şi personajele mature din roman li se adresează în acelaşi fel. Acţiunea se petrece într-o societate patriarhală, unde relaţiile maturi – tineri sunt foarte stricte. Pentru a intra în lumea maturilor şi a fi recunoscuţi ca atare, cei tineri trebuie să treacă printr-o mulţime de încercări ( cam ca în basme ). Până atunci, distanţa se păstrează şi ea trebuie marcată şi prin modul de adresare.

Test: despărţirea cuvintelor în silabe

3 comentarii

Cum e corect:

1. a-bre-vi-e-re sau a-bre-vie-re

2. an-te-pe-nul-tim sau an-te-pen-ul-tim

Fă un test aici.

%d blogeri au apreciat asta: