"Pedeapsa", de Tudor Arghezi – întrebări şi răspunsuri

5 comentarii

7) Î: Comentează valoarea aforistică a versurilor: „Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna/ Mai tare decât faptele minciuna.”

R: Fundamentul doctrinei creştine este pocăinţa. Orice om care a greşit poate dobândi iertarea lui Dumnezeu, dacă recunoaşte că a greşit şi se căieşte. Versurile lui Arghezi la asta se referă. Adam şi Eva au greşit: au mâncat din fructul oprit. Fapta e grea, dar Dumnezeu i-ar ierta, dacă ei ar recunoaşte cinstit că au greşit. Ei însă nu recunosc, ci aruncă vina unul pe altul şi, în final, pe şarpe. De aceea, Dumnezeu îi alungă din Rai: pentru că nu-şi recunosc greşeala şi nu se căiesc. Acesta este sensul versurilor lui Arghezi, chiar dacă pare contradictoriu, întrucât Adam şi Eva nu cunoşteau Binele şi Răul. Ludicul explică totul. Totul e un joc.

9) Î: Explică jocul de cuvinte, expresie a măiestriei artistice a poetului, din versurile: „De mişelie, nu atât de furt/ Răspunsul fu aspru şi scurt.” (furt – fu – scurt).

R: Arghezi este un maestru al cuvintelor. Concentrând la maximum expresia, el obţine efecte artistice deosebite. Versurile citate se referă la reacţia divină la minciuna primilor doi oameni. Ele sunt discursive, aproape fără figuraţie artistică, conţinând doar o singură inversiune ( ce-i drept foarte complexă ) care pune în poziţie tare motivul alungării din Rai: „de mişelie”. Forţa versurilor stă însă în numărul mare de substantive şi adjective denumind concepte-cheie: „răspuns”, „mişelie”, „furt”, „aspru”, scurt”. Aliteraţia obţinută prin repetiţia consoanei „r” sugerează la rândul ei hotărârea rapidă şi nestrămutată a Creatorului decis să nu tolereze minciuna. Ca joc de cuvinte, în seria „furt-fu-scurt”, sesizăm cum cuvântul „furt” este format din sunetele cuvântului „fu” plus sfârşitul cuvântului „scurt”: „fu(scu)rt”.

10) Compară aceste două exemple din lirica argheziană şi arată asemănarea în privinţa topicii:
a) Adam pe Eva lui o a pârât. (Pedeapsa)
b) Şi Dumnezeu, ce vede toate,
In zori, la cinci şi jumătate,
Pândind, să iasă, prin perdea,
O a văzut din cer pre ea. (Mahniri)

R: Arghezi abordează o tematică religioasă, de aceea el încearcă să se apropie de rostirea veche, biblică. În această linie se înscrie şi antepunerea complementului direct faţă de verb „o a pârât” sau „o a văzut”, specifică unei limbi arhaice, folosită în cărţile bisericeşti. În limba de azi complementul direct este aşezat după verb: „a pârât-o”, „a văzut-o”.

––––––––––––––––––––––

Meditaţii on-line la limba română

Anunțuri

"Porunca", de Tudor Arghezi

5 comentarii

istvanhenry: stiti versurile din poezia „Porunca” din T.Arghezii : Ai auzit? Am auzit? Ce fel ? Ca se manie Domnul, insusi el?
istvanhenry: profesorul ne-a zis sa explicam putin
istvanhenry: despre ele
istvanhenry: ne-a dat el asa
istvanhenry: nu e un exercitiu
istvanhenry: si nu am nicio idee in privinta acestor versuri
Ionel – Dumitru Nedelcu: Trebuie să ai toată poezia în faţă şi să legi versurile acestea de restul.
istvanhenry: pai o am
istvanhenry: am citit-o
istvanhenry: dar nu imi dau seama ce sa sa spun
Ionel – Dumitru Nedelcu: Aici avem dialogul dintre Adam şi Eva, după ce D-zeu le-a interzis să se atingă de pom.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Mai sus avem replica lui D-zeu:
Ionel – Dumitru Nedelcu: -„Din pomul acesta, Evo şi Adame,
Să nu v-atingeţi nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaşteţi ce v-aşteaptă:
Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă.”
Ionel – Dumitru Nedelcu: Rămaşi singuri, cei doi comentează.
istvanhenry: Numai atat?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Discutăm, nu?
istvanhenry: Profesorul ne-a zis sa scriem ceva mai complex.
istvanhenry: Da.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ce spun cei doi în scurtul lor dialog?
istvanhenry: -Ai auzit ?
istvanhenry: -Am auzit !
istvanhenry: Ce fel?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu le vine să creadă.
istvanhenry: Ca se manie Domnul insusi el.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu le vine să creadă că D-zeu se poate mânia pe ei.
Ionel – Dumitru Nedelcu: În nevinovăţia lor, neştiind ce este bine şi ce este rău, nu înţeleg de ce se mânie.
istvanhenry: Aha.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Până atunci nu fuseseră opriţi de la nimic,
Ionel – Dumitru Nedelcu: făcuseră tot ce vruseseră ei.
istvanhenry: Cei doi dau dovada de naivitate.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Exact.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Sunt în Rai, nu uita, înainte de păcat.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu ştiu ce e bine şi ce e rău.
istvanhenry: Normal.
istvanhenry: In mintea lor era prezent doar jocul si gluma.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu ştiu să facă distincţia dintre ele.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Exact.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Fericirea deplină.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Sunt ca pinguinii aceia de pe banchiza de la Polul Nord, care nu se sperie de oameni, pentru că nu au văzut niciodată aşa ceva şi nu se simt în niciun fel ameninţaţi.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nici celor doi nu le e frică de D-zeu.
Ionel – Dumitru Nedelcu: De fapt, ei nici nu ştiu ce-i aceea frică.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Obişnuiţi să-şi îndeplinească toate poftele, nu-l iau în serios pe D-zeu.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Se vor lăsa duşi de tentaţie, pentru că nu ştiu să reziste vreunei tentaţii.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ei încalcă porunca lui D-zeu firesc, cu naturaleţe. Aşa erau construiţi.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Chiar D-zeu îi făcuse aşa.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu înţeleg de ce s-a supărat pe ei.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Şi i-a dat afară din Rai.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Şi odată cu ei
Ionel – Dumitru Nedelcu: …
Ionel – Dumitru Nedelcu: şi pe noi.

––––––––––––––––––––––

Meditaţii on-line la limba română

Familia lexicală şi schimbarea valorii gramaticale

39 comentarii

Buna ziua!
Ionel – Dumitru Nedelcu: Bună seara!
Vasilica: Imi spuneti va rog familia lexicala a cuvantului toamna
Ionel – Dumitru Nedelcu: „Tomnatic” şi „tomnatică” – derivate
Ionel – Dumitru Nedelcu: „toamna” – adverb de timp format prin schimbarea valorii gramaticale
Vasilica: Multumesc!
Vasilica: Si ma mai puteti ajuta cu un exercitiu va rog frumos
Vasilica: Construiti trei enunturi  in care sa aveti cate un substantiv obtinut prin schimbarea valorii gramaticale din adjectiv,adverb si interjectie
Ionel – Dumitru Nedelcu: Bătrânul trece strada cu greu.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu voi uita binele pe care mi l-ai făcut.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Am un of la inimioară.
Ionel – Dumitru Nedelcu: „bătrânul”, „binele” şi „un of” sunt substantivele cu pricina.
Vasilica: Multumesc!!!
Ionel – Dumitru Nedelcu: Cu plăcere!

Analiză gramaticală: "Lacul", de Mihai Eminescu, strofele I şi II

11 comentarii

@Iulicutz

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

„lacul” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul Ac., articulat cu articolul hotărât „-l”; funcţia sintactică de complement direct;

„codrilor” – substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul plural, cazul G., articulat cu articolul hotărât „-lor”; funcţia sintactică de atribut substantival genitival;

„albastru” – adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „lacul” (neutru, singular, Ac.), gradul de comparaţie pozitiv; funcţia sintactică de atribut adjectival;

„nuferi” – substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul plural, cazul N., nearticulat ; funcţia sintactică de subiect;

„galbeni” – adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „nuferi” (masculin, plural, N.), gradul de comparaţie pozitiv; funcţia sintactică de atribut adjectival;

« îl » – pronume personal, forma neaccentuată, persoana III, nr. singular, genul masculin, cazul Ac.; funcţia sintactică de complement direct;

„încarcă” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana III, numărul plural; funcţia sintactică de predicat verbal;

„tresărind” – verb predicativ, personal, conjugarea IV, diateza activă, modul gerunziu; funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

„(în) cercuri” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „în”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

„albe” – adjectiv propriu-zis, variabil, cu patru forme flexionare, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „cercuri” (neutru, plural, Ac.), gradul de comparaţie pozitiv; funcţia sintactică de atribut adjectival;

« el » – pronume personal, forma accentuată, persoana III, nr. singular, genul masculin, cazul N.; funcţia sintactică de subiect;

„cutremură” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana III, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„o barcă” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac., articulat cu articolul nehotărât „o”; funcţia sintactică de complement direct;

« eu » – pronume personal, forma accentuată, persoana I, nr. singular, cazul N.; funcţia sintactică de subiect;

„trec” – verb predicativ, personal, conjugarea III, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„(de-a lung de) maluri” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul plural, cazul Ac. (cu locuţiunea prepoziţonală „de-a lung de”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;

„parcă” – adverb de mod, fără funcţie sintactică;

„ascult” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„aştept” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana I, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

« ea » – pronume personal, forma accentuată, persoana III, nr. singular, genul feminin, cazul N.; funcţia sintactică de subiect;

„(din) trestii” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „din”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;

„să răsară” – verb predicativ, personal, conjugarea IV, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana III, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„să cadă” – verb predicativ, personal, conjugarea III, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana III, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„-mi” – pronume personal, forma neaccentuată, persoana I, nr. singular, cazul D.; funcţia sintactică de complement indirect;

“lin” – adverb de mod, gradul de comparaţie pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

„(pe) piept” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „pe”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;

Analiză gramaticală pentru clasa a VII-a

7 comentarii

Analiză gramaticală

Mestecenii din pădure şi-au îmbrăcat de ieri haina aurie.

„mestecenii” – substantiv comun, simplu, genul masculin, numărul plural, cazul N., articulat cu articolul hotărât „-i”; funcţia sintactică de subiect simplu;

„(din) pădure” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă « din »), nearticulat ; funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional;

„-şi” – pronume reflexiv, forma neaccentuată, persoana III, nr. plural, cazul D. posesiv; funcţia sintactică de atribut pronominal în D.

« au îmbrăcat » – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana III, numărul plural; funcţia sintactică de predicat verbal;

« (de) ieri » – adverb de timp, fără grad de comparaţie ; funcţia sintactică de complement circumstanţial de timp ;

„haina” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac., articulat cu articolul hotărât „-a”; funcţia sintactică de complement direct;

„aurie” – adjectiv propriu-zis, variabil, cu trei forme flexionare, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „haina” (feminin, singular, Ac.), gradul de comparaţie pozitiv; funcţia sintactică de atribut adjectival.

Despre Programa pentru Evaluarea naţională 2011

3 comentarii

Voi face doar câteva observaţii succinte.

  1. Actuala programă o copiază pe cea de anul trecut. Sunt unele modificări minore. Astfel:
  • În locul sintagmei „testare naţională” apare „evaluare naţională”.
  • Subtitlul „Precizări” este înlocuit cu „Statutul disciplinei”.
  • Cel de-al doilea subtitlu, „Competenţe generale, competenţe specifice şi conţinuturi asociate”,  este mutat cu câteva rânduri mai sus.

Restul programei este identic cu cel de anul trecut.

2.  Limbajul programei este greoi, aproape imposibil de înţeles de către un elev de clasa a VIII-a. Enunţurile sunt excesiv de lungi, pline de interminabile enumerări.

3.      Iese în evidenţă totala nepăsare faţă de acurateţea unui document oficial. Dacă ai răbdare să străbaţi hăţişul de enunţuri, vei avea surpriza să descoperi două greşeli inadmisibile pentru nişte autori care se pretind probabil cei mai buni profesori de limba română din ţară. Astfel:

a. Anul trecut s-a strecurat în programă o greşeală, preluată întocmai şi anul acesta. În al patrulea paragraf se spune:

De asemenea, sarcinile de lucru vor avea în vedere evaluarea competenţelor de redactare a unor texte argumentative (exprimarea argumentată a unui punct de vedere privind textul studiat la prima vedere…)

Este evident o contradicţie în termeni. Textul ori e „studiat”, ori e „la prima vedere”. Corect ar fi fost (aşa cum apare mai jos chiar în textul aceleiaşi programe!): exprimarea argumentată a unui punct de vedere privind un text studiat sau textul la prima vedere.

Stilul „copy and paste” face ravagii prin urmare şi în rândul profesorilor, nu doar al elevilor.

b.  Tot din cauză de „copy and paste” făcut în grabă de un neprofesionist, s-a comis anul acesta o greşeală în plus faţă de anul trecut: s-a copiat pur şi simplu de două ori acelaşi enunţ. În coloana „Conţinuturi asociate” de la competenţa 1.2., al optulea „conţinut” este pur şi simplu repetat. O dată apare fără liniuţă în faţă, a doua oară cu liniuţă în faţă.

În concluzie, avem de-a face cu textul programei de anul trecut (şi el cu problemele pe care le-am semnalat), modificat în grabă ici-colo şi neverificat înainte de tipărire.

Analiză gramaticală: "Lacul", de Mihai Eminescu, strofa a III-a

3 comentarii

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape…

„să sărim” – verb predicativ, personal, conjugarea IV, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul plural; funcţia sintactică de predicat verbal;

„(în) luntrea” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „în”), articulat cu articolul hotărât „-a”; funcţia sintactică de complement indirect;

„mică” – adjectiv propriu-zis, variabil, cu trei forme flexionare, se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul „luntrea” (feminin, singular, Ac.), gradul de comparaţie pozitiv; funcţia sintactică de atribut adjectival;

„îngânaţi” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul participiu; funcţia sintactică de atribut adjectival;

„(de) glas” – substantiv comun, simplu, genul neutru, numărul singular, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „de”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement de agent;

„(de) ape” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „de”), nearticulat ; funcţia sintactică de atribut substantival prepoziţional;

„să scap” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul singular; funcţia sintactică de predicat verbal;

„(din) mână” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac. (cu prepoziţia simplă „din”), nearticulat ; funcţia sintactică de complement indirect;

„cârma” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Ac., articulat cu articolul hotărât „-a”; funcţia sintactică de complement direct;

„lopeţile” – substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul N., articulat cu articolul hotărât „-le”; funcţia sintactică de subiect simplu;

„să scape” – verb predicativ, personal, conjugarea I, diateza activă, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana III, numărul plural; funcţia sintactică de predicat verbal;

„-mi” – pronume personal, forma neaccentuată, persoana III, nr. singular, cazul D. posesiv; funcţia sintactică de atribut pronominal în D.

%d blogeri au apreciat asta: