Cls. X, manualul ART

Î: Comentaţi semnificaţia darului făcut de negustor  hangiţei.

R: Pe tot parcursul textului, povestitorul sugerează o anume relaţie între negustor şi Ancuţa. Este clar că se cunosc mai demult. Când apare negustorul cu carele lui, hangiţa îi urează bun venit cu un glas în care era „un cântec dulce”. Apoi glasul ei „crescu şi scăzu cu desmierdări”. Negustorul o apelează  cu „dragă jupâneasă Ancuţă”. Din dialogul lor reiese limpede că jupân Dămian a mai fost pe la han şi cunoaşte rostul. Ancuţa îi aduce de mâncare fără ca el să ceară ceva anume, semn că ea îi cunoaşte dorinţele. Când, în finalul povestirii, negustorul dezvăluie că e holtei şi ar vrea să se însoare, apare şi Ancuţa, „zâmbind în colţul gurii”. Probabil că ascultase pe furiş toată istorisirea şi interpretase vorbele negustorului într-un fel ştiut numai de ea. Sau probabil că negustorul bănuia că ea ascultă şi de aceea pomenise de însurătoare. Putem deci interpreta că salba de mărgele pe care el i-o pune la gât şi sărutul pe amândoi obrajii  sunt semne ale unei legături de natură sentimentală între cei doi.