Călin (file din poveste) – clasa a VII, manual Humanitas

Lasă un comentariu

Ex. 5 /pag. 131

Î: Ce semnificaţie are participarea soarelui şi a lunii la nuntă în calitate de nuni?
R: La nunta lui Călin cu fata craiului participă în calitate de nuni soarele şi luna. Întrucât nunta este o nuntă de basm – la care sunt invitaţi împăraţi, împărătese, feţi-frumoşi, zmei etc. – prezenţa celor două astre nu miră pe nimeni. Este o lume fantastică. La orice nuntă naşii sunt cei care ţin lumânările de o parte şi de alta a mirilor. Aceste lumânări sunt un simbol al luminii sau al căii celei adevărate pe care trebuie să meargă viitorii soţi. Naşii sunt garanţii seriozităţii şi ai trăiniciei vieţii de familie pe care cei doi tineri o încep. Alegând ca naşi soarele şi luna, care sunt eterne, Eminescu vrea să sugereze, aşadar, eternitatea iubirii celor doi tineri sub semnul luminii, adică al fericirii.

Reclame

Pronumele – recapitulare, clasa a VII-a, manual Humanitas

3 comentarii

Ex. 7 / pag. 106

„m-„ – pronume reflexiv, formă neaccentuată, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„ei” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut pronominal genitival;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ posesiv, funcţia sintactică de atribut pronominal în dativ;
„ceva” – pronume nehotărât, cazul N, funcţia sintactică de subiect;
„(în) noi” – pronume personal, formă accentuată, persoana I, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „în”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ, funcţia sintactică de complement direct;
„atâta” – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „timp” (neutru, singular, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„(asupra) lui” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul masculin, cazul genitiv, precedat de prepoziţia „asupra”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc.

Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv – clasa a şaptea

8 comentarii

Într-adevăr, analiza acestora ridică unele probleme. Propun o rezolvare aici şi aici.
Ex. 2 / pag. 101, manual Humanitas, clasa a VII-a

„noastre” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „casele” (feminin, plural, Ac.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„meu” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana I; se acordă cu substantivul „cozonacul” (masculin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„(de la) ai tăi” – pronume posesiv, înlocuieşte mai multe obiecte posedate, gen masculin; înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana II; cazul Ac., cu prepoziţia „de la”, funcţia sintactică de atribut pronominal prepoziţional;
„sa” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor, persoana III; se acordă cu substantivul „obligaţia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„noastră” – adjectiv pronominal posesiv, înlocuieşte mai mulţi posesori, persoana I; se acordă cu substantivul „familia” (feminin, singular, N.), funcţia sintactică de atribut adjectival.

„Iapa lui Vodă” – exerciţiul 4, pag. 51, manual Humanitas, cls. 7

3 comentarii

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Jocuri lingvistice şi literare


Nota dominantă a istorisirii comisului Ioniţă este umorul.

În primul rând, suntem tentaţi să râdem de „vitejiile” comisului, care par cam trase de păr. El apare ca un erou în propria-i poveste. El îl întâmpină pe boier la han şi-i urează sănătate. Apoi, practic, îl acaparează pe boier pe timpul popasului acestuia la han, povestindu-i necazurile sale. El are marele curaj să-i spună boierului că, dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. El merge la Vodă şi este primit imediat în audienţă. El dovedeşte încă o dată o îndrăzneală nemaipomenită, spunându-i lui Vodă că nu-şi ia vorba înapoi şi are iapa pregătită, dacă nu i s-ar fi făcut dreptate. În toate aceste întâmplări, comisul este personajul principal şi săvârşeşte fapte aproape incredibile. Prin extraordinarul lor, aceste fapte par mai degrabă inventate de comis, aşa încât trebuie privite cu un zâmbet îngăduitor.

În al doilea rând, râdem de întâmplarea centrală a povestirii, cu cele două secvenţe ale sale. Ioniţă îi spune boierului la han că dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. Ioniţă îi spune lui Vodă că, dacă nu-i făcea dreptate, iapa era pregătită peste drum. Aceste două secvenţe stârnesc hazul.

Deci prin ton şi prin conţinut istorisirea comisului Ioniţă are umor.

%d blogeri au apreciat asta: