Comentarea unei secvenţe de text

Lasă un comentariu

Se dă textul:

— Doăsp’ce trecute, Măndico! ce naiba faci, soro?
Așa strigă cocoana Lucsița, foarte nervoasă, intrând în odaia unde-și face toaleta madam Piscopesco.
Iar madam Piscopesco, din fața oglinzii, răspunde și mai nervoasă:
 — Uf! lasă-mă dracului și dumneata, mamițo! nu vezi cum m-a pocit dobitoaca? fir-ar afurisită să fie! 
Dobitoaca este guvernantă la copii, și piaptană și pe madam Piscopesco; cocoana Lucsița este mama lui madam Piscopesco, iar madam Piscopesco este soția lui d. Piscopesco, proprietarul uneia dintre cele mai elegante și mai confortabile vile din Sinaia, vilă care poartă frumosul nume al fiicei cocoanei Lucsiții, vila „Esmeralda”. De la șase ceasuri dimineața, pe când soarele nu s-a ridicat bine peste Piscul Cânelui, locuitorii vilei „Esmeralda” umblă de colo până colo, cuprinși toți ca de niște friguri.
Ce este? ce s-a-ntâmplat în familia Piscopesco pentru ca toată lumea din vila „Esmeralda” să fie așa de emoționată și de nervoasă? O bucată de bristol, care strălucește dasupra vrafului cărților de vizită lăsate de amicii din lumea mare la vila „Esmeralda”, ne va răspunde la această întrebare. Să ne aruncăm ochii pe acea bucată de bristol și vom afla că din înaltul ordin al maiestăților lor, doamna și domnul Zefir Piscopesco sunt invitați pentru astăzi, la ora 1 d.a., a lua dejunul la castelul Peleș!
— Unde-i dobitoaca, mamițo? trăsni-o-ar Dumnezeu s-o trăsnească! zice madam Piscopesco, ciufulindu-și tare necăjită cârlionții de la ceafă, cari nu vor să stea cum vrea dumneaei.
 — Lasă-mă, soro, să te potrivesc, îi zice coana Lucsița.
Și trage lângă fereastră-n lumină pe frumoasa ei fiică; ia fierul de frizat de dasupra flacării de spirt, îl apropie de buze, suflă-n el și-l vâră apoi în cârlionții rebeli.
— Ești nebună, soro! țipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară ești?… m-ai fript!
— Daca te miști! daca bâțâi mereu din picior! Fie, soro, la naiba! că prea ești nevricoasă!… A să văz.
 Și coana Lucsița se uită-n ceafa grăsulie a lui madam Piscopesco și o scuipă, pe de o parte să-i mai potolească ustureala, pe de alta să n-o deoache: în adevăr, are de ce să se mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat de arsură.
 — Douăsp’ce și un sfert, soro! ce dracu faceți? tot nu te-ai mai isprăvit?… vrei să-ntârziem? nu face pentru ca să ne aștepte, mai ales întâia oară!
Dar madam Piscopesco, fără s-asculte vorbele domnului Zefir Piscopesco, și încovoindu-se de talia ei elegantă în fața oglinzii, așa ca să-și poată vedea turnura, întreabă:
— Sunt bine la spate, mamițo?
 — Ești surdă, soro? zbiară cu severitate d. Piscopesco; vrei să ne atârne lingurile de gât? nu face pentru ca să ne aștepte! întâia oară! înțelege-mă!
 — Uf! fir-ar a dracului și-afurisită de viață! zice madam Piscopesco. Unde-mi sunt mănușile? Caută cocoanele-n sus… caută-n jos…
 — Cheamă pe dobitoaca… Unde-i dobitoaca? fir-ar a dracului să fie! ea știe unde le-a pus.
 — Uite-le! strigă coana Lucsița.
 — Haide odată, soro! că te las și merg singur! Sunt douăsprezece și jumătate. 
Încă o privire-n oglindă. În sfârșit, madam Esmeralde Piscopesco suie în trăsură cu soțul său. 
 — La Peleș! și mai iute! zice către birjar d. Piscopesco, după ce și-a încrucișat brațele și s-a așezat bine. Birjarul mână. 
— Mamițo! strigă madam Piscopesco, uitându-se-napoi către coana Lucsița, care de pe verandă o scuipă, să n-o deoache; mamițo, bagă de seamă la cheile dulapului, că iar fură zahăr dobitoaca, fir-ar a dracului să fie! 

(I.L. Caragiale – La Peleş)

Comentează, în 30-50 de cuvinte ( 3 – 5 rânduri ) următoarea secvenţă: Eşti nebună, soro! ţipă madam Piscopesco, ce dracu! chioară eşti?… m-ai fript!

Planul compunerii poate fi găsit pe celălalt blog.

„Două loturi”, de I.L. Caragiale – exerciţii, clasa a VII-a, manualul Humanitas

21 comentarii

SPAŢIUL ŞI TIMPUL

Ex. 1 / pag. 182
Î: În ce oraş se petrece acţiunea?…

R: Acţiunea se petrece in Bucureşti. Această indicaţie apare la sfârşitul textului: „Tot intr-un timp colo departe , în haosul zgomotos al Bucureştilor…plimbându-se liniştit”. Un alt element care indică Bucureştiul este locul de muncă al domnului Lefter, adică un minister, care nu poate fi localizat decât în capitala ţării.

Ex. 4 / pag. 182
Î: În ce perioadă istorică se petrece acţiunea?…

R: Acţiunea se petrece cândva, în jurul anului 1900, cu siguranţă înaintea anului 1910, când s-a înfiinţat Observatorul Astronomic din Bucureşti. În text se vorbeşte despre faptul că exista o „Asociaţiune pentru fundarea şi înzestrarea unui Observatoriu Astronomic la Bucureşti”, care organizează o loterie pentru strângerea de fonduri. Un alt indiciu care plasează acţiunea în jurul anului 1900 – puţin înainte sau după – este şi folosirea ca mijloc de transport a birjei şi nu a automobilului. Primul automobil a fost înmatriculat în Bucureşti în anul 1900.

Ex. 5 / pag. 183
Î: În ce anotimp se desfăşoară acţiunea propriu-zisă?…

R: Domnul Lefter cumpărase biletele vara, pentru că ne spune la un moment dat că atunci era îmbrăcat în jacheta „cenuşie de vară”. Autorul ne spune că de atunci trecuse mult timp: „A trecut mult timp de la aceasta”. Când se duce la chivuţe noaptea, vedem că dl Lefter poartă în picioare galoşi: „se apropie în vârful galoşilor de ferestruică”. Din toate aceste indicii putem trage concluzia că acţiunea se petrece toamna sau iarna, pe timp ploios, cu noroi pe jos.

"Mamiţa mamiţichii puiului"

Un comentariu


Expresia „mamiţa mamiţichii puiului” este o perlă de umor caragialean, care sintetizează în puţine cuvinte esenţa relaţiilor din cadrul familiei Georgescu. Cuvintele sunt cele cu care se apelează între ei membrii familiei. Fiecare cuvânt sugerează un alint. Adică o familie în care toţi se iubesc.

 

Ştim că nu e aşa. Doamna Georgescu, de exemplu, care este în centrul expresiei,  îşi lasă copilul nemâncat toată ziua şi îl părăseşte pe timpul nopţii pentru a se distra în compania locotenentului Mişu, iar pe mama ei o tratează ca pe o servitoare: o trimite singură la gară cu tramvaiul,  o urcă în tren la clasa a treia etc.

Prin urmare, combinaţia triplu diminutivată „mamiţa mamiţichii puiului” sugerează alintarea excesivă şi exprimă nu o relaţie reală de afecţiune, ci, prin exagerare, inversul acesteia: ipocrizia care domină relaţiile familiale.

De asemenea, poate face trimitere la infantilismul Georgeştilor, manifestat în mai multe locuri.


Meditaţii on-line la limba română

 

"Tren de plăcere", de I. L. Caragiale, ex. 1/pag.61

Lasă un comentariu

Ex. 1 / pag. 61
Î: Identifică itinerariul pe care-l parcurge Domnul Georgescu în căutarea familiei
R: Întrucât „puiului” i se făcuse foame,iar „gramama” întârzia să apară, dl Georgescu pleacă, împreună cu copilul, să o caute la „otel Mazăre”. Nu o găseşte. Se duce apoi, pe urmele ei, la „otel Manolescu. Nu e nici acolo, fusese îndrumată în altă parte. În drum spre „otel Voinea, în Izvor”, dl Georgescu se abate prin parc să-i comunice soţiei ce se întâmplă. Nu o mai găseşte nici pe aceasta pe banca unde o lăsase. Lasă câteva clipe copilul pe bancă să se odihnească şi face câţiva paşi, în sus şi în jos, să se uite de madam Georgescu. Când se întoarce la bancă, nu mai găseşte nici copilul. Află de la un trecător că o doamnă luase copilul şi plecaseră spre Mazăre. Se grăbeşte într-acolo. Nu mai erau. Plecaseră după „gramama” spre Manolescu. Reface traseul spre Manolescu şi apoi spre Voinea. Zadarnic, nu dă de nimeni dintre ai lui. Află de la un cunoscut că soţia îl aşteaptă cu „puiul” în parc. Se duce în parc, dar nici aici nu mai e nimeni. În timp ce stă, obosit, pe o bancă, apare soacră-sa, care-i spune că s-au cazat la Villa Măndica, unde au culcat copilul, dar că soţia îl aşteaptă la Oppler cu un grup de prieteni. Pleacă amândoi într-acolo. Acolo, nimeni. Se îndreaptă către Măndica. Acolo, servitoarea le spune că dna Georgescu şi cu grupul de prieteni s-au dus la Sfânta Ana. Dl Georgescu este zdrobit de oboseală şi, deşi soacra îl îndeamnă să meargă şi el acolo, refuză vehement. Mănâncă şi se culcă. Spre dimineaţă, când se întorc petrecăreţii, află că degeaba s-ar fi dus după ei la Sfânta Ana, întrucât ei fuseseră la Urlătoare.

Meditaţii on-line la limba română

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale – stenogramă

3 comentarii

Stenogramă

michael_viteazul: buna seara
Ionel – Dumitru Nedelcu: Bună seara!
michael_viteazul: ma puteti ajuta cu cateva idei pentru un discurs de 2 minute privind relatia intre membrii familiei Georgescu din „Tren de placere”
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ai citit textul?
michael_viteazul: da
Ionel – Dumitru Nedelcu: Care sunt membrii familiei Georgescu?
michael_viteazul: Mita Georgescu (Madam Georgescu); d Georgescu (Mihalache); „puiul”(Ionel Georgescu) si „Gramama”( Cucoana Anica)
Ionel – Dumitru Nedelcu: Bine.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ce relaţie e între soţi?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Pare o relaţie bună, dar…
Ionel – Dumitru Nedelcu: la Sinaia, madam Georgescu dispare practic.
michael_viteazul: da
Ionel – Dumitru Nedelcu: De ce?
michael_viteazul: pt ca unu vorbeste si nimeni nu aude(intelege)
Ionel – Dumitru Nedelcu: Cu cine îşi petrece Miţa Georgescu seara şi apoi noaptea?
michael_viteazul: Cu prietenii si cu locotenentul Misu
Ionel – Dumitru Nedelcu: Da.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Caragiale sugerează ceva foarte subtil.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Despre relaţia doamnei cu soţul dumisale.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Aminteşte-ţi ce-i declară maică-sii la întoarcere.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ce încântată este!
michael_viteazul: da
michael_viteazul: zice a fost o placere ce va ramane neuitata
Ionel – Dumitru Nedelcu: Da.
Ionel – Dumitru Nedelcu: De ce o fi aşa de încântată?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Că pe bărbatu-său nu l-a văzut de mai bine de 12 ore.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Asta spune ceva despre caracterul doamnei şi despre relaţia ei cu soţul.
michael_viteazul: da
Ionel – Dumitru Nedelcu: Tragi tu concluzia.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Apoi…
Ionel – Dumitru Nedelcu: Să luăm relaţia soţilor cu „gramama”.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Cum se poartă cei doi cu ea?
michael_viteazul: toti membrii familiei o trateaza ca pe o servitoare
Ionel – Dumitru Nedelcu: Bravo.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Spui asta şi dai exemple.
michael_viteazul: bn
Ionel – Dumitru Nedelcu: Am mai putea vorbi şi despre relaţia părinţilor cu fiul lor.
michael_viteazul: apelativul „puiul” spune tot frumos si destept ca orice progenitura din Caragiale
Ionel – Dumitru Nedelcu: Foarte bine.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Cam asta e.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ai material pentru mai mult de 2 minute.
michael_viteazul: bn ms mult de tot


Meditaţii on-line la limba română

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale, exerciţii, pag. 60

19 comentarii

Ex. 7 / pag. 60

Î: Scrie, pe caiet, în două-trei enunţuri, în ce constă subiectul schiţei „Tren de plăcere”.
R: Familia Georgescu pleacă la Sinaia să se distreze, la sfârşit de săptămână. Acolo, se rătăcesc unii de alţii şi-şi petrec toată sâmbăta căutându-se prin staţiune. Singura care se distrează e dna Georgescu, care întâlneşte nişte prieteni cu care petrece toată noaptea.

Ex. 8 / pag. 60

Î: Dă o explicaţie modului în care începe schiţa: S-a hotărât care va să zică…
R: După cum reiese ulterior, din desfăşurarea acţiunii, membrii familiei Georgescu par a avea o problemă. Nu se coordonează deloc, fiecare acţionează după capul lui, nu decid împreună ce au de făcut şi, când o fac, nu au răbdarea să ducă la capăt ceea ce au hotărât. Aşa că enunţul de început – S-a hotărât care va să zică…– sugerează, pe de o parte, că, în sfârşit, cu greu, au reuşit să se înţeleagă asupra deplasării la Sinaia şi, pe de altă parte, anunţă oarecum ce se va întâmpla.


Meditaţii on-line la limba română

"Tren de plăcere", de I.L. Caragiale

68 comentarii

Tren de plăcere
de I.L. Caragiale
– rezumat –

Familia Georgescu decide să plece la Sinaia într-o sâmbătă, cu trenul de plăcere. Doamna Georgescu, fiul ei de cinci anişori şi mama ei, cucoana Anica (gramama), îşi pregătesc toaletele. Soseşte dl Georgescu cu o birjă. Îşi urcă soţia, fiul şi un coş cu provizii în trăsură şi pleacă spre gară, lăsând-o pe soacră să se ducă singură cu tramvaiul.
La gară, familia Georgescu se îngrijorează că nu mai soseşte cucoana Anica. Aceasta ajunge în sfârşit. Dl Georgescu îi dă bani să-şi cumpere bilet la clasa a III-a, iar el cumpără pentru el şi soţie bilete la clasa I. Copilului nu-i cumpără bilet, şi-l mint pe conductor, în tren, când acesta vine în control, că micuţul nu are nici patru ani.
Ajung la Sinaia. Cei trei se duc direct în parcul oraşului, iar soacra, încărcată cu coşul cu merinde, se duce la hotelul lui Mazăre, din apropierea gării, să-şi caute cameră. Se întunecă şi aceasta nu mai vine.
Pentru că micuţului i se face foame, dl Georgescu pleacă împreună cu el să o caute pe gramama. La Mazăre nu o găseşte, pentru că nu fuseseră camere libere şi o trimiseseră la hotelul lui Manolescu. O caută şi aici, dar nu o găsesc. Pentru că nu găsise cameră, plecase la hotelul lui Voinea. Tatăl şi fiul, rupt de foame, pleacă într-acolo. Pe drum, se abat prin parc, unde o lăsaseră pe dna Georgescu, dar aceasta dispăruse, la rândul ei. Tatăl îşi lasă fiul câteva clipe pe o bancă şi merge să se uite după soţie prin parc. Când se întoarce, nu-şi mai găseşte copilul. Află de la un trecător, că-l luase o doamnă, care, după semnalmente, pare a fi dna Georgescu şi că plecaseră după gramama, la hotelul lui Mazăre.
Dl Georgescu reface, din ce în ce mai obosit şi exasperat, traseul Mazăre – Manolescu – Voinea, dar mereu este cu un pas în urma alor săi. Întâlneşte, în cele din urmă, un cunoscut, care-l informează că familia sa îl aşteaptă în parc. În parc, însă, nimeni. Apare, într-un târziu, cucoana Anica şi-i spune că au găsit cazare la vila Măndica, unde l-au culcat deja pe cel mic, iar soţia, cu un grup de prieteni, îl aşteaptă la Oppler. Dl Georgescu şi soacra sa pleacă spre Oppler, unde nu găsesc pe nimeni. Se duc la Măndica, dar nici acolo nu-şi găseşte nevasta. Află că plecase cu o companie veselă de doamne şi domni la Sfânta Ana.
Pentru că e deja miezul nopţii, dl Georgescu, rupt de foame şi de oboseală, decide să nu mai plece nicăieri. Scoate coşul cu mâncare şi se ospătează împreună cu cucoana Anica, după care se culcă. Dimineaţa, pe la ora cinci, apare şi grupul petrecăreţilor.
În urma acestei excursii la Sinaia, dna Georgescu a rămas cu amintiri foarte plăcute, pe care şi le aminteşte cu nostalgie la întoarcerea în Bucureşti.


Meditaţii on-line la limba română

Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: