banner_dex

Ex. 1 / pag. 11

În text sunt două metafore referitoare la ochii iubitei.

Prima metaforă este „izvorul nopţii” şi  dă chiar titlul poeziei. Ea se bazează pe asemănarea culorii ochilor cu întunericul. Ochii ei sunt negri ca noaptea.

A doua metaforă o dezvoltă pe prima şi se întâlneşte în versurile 5 – 9:

 „…izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste şesuri,

acoperind pământul

c-o mare de întuneric.”

Ea se bazează pe mai multe asemănări subînţelese… continuarea aici.

Ex. 1 / pag. 12

Între natură şi iubită există o relaţie specială. Natura întreagă pare a se naşte din ochii iubitei. Pentru îndrăgostit iubita este totul, este realitatea lui primordială, astfel încât tot restul pare derivat de la ea. Întâi este iubita, cu misterul ochilor ei, apoi întreg universul pare că se naşte din acest mister fundamental. Nu avem de-a face cu… continuarea aici.

Ex. 2 / pag. 12

În textul lui Blaga, apar două substantive în vocativ, prin care îndrăgostitul se adresează iubitei: „Frumoaso” şi „lumina (mea)”. Între ele există o corespondenţă semantică. Asta înseamnă că cele două cuvinte se potrivesc ca înţeles. Pentru îndrăgostit, frumuseţea… continuarea aici.

Ex. 3-4 / pag. 12

Finalul poeziei lui Blaga este, la prima vedere, surprinzător.

Eul liric – în ipostaza îndrăgostitului – pare că se contrazice flagrant. Pe tot parcursul poeziei el a asociat ochii iubitei cu întunericul cel mai deplin. A spus că ochii ei „sunt izvorul din care tainic curge noaptea” şi a descris amănunţit cum… continuarea aici.