Ministerul Educaţiei a publicat pe site-ul său un model de subiect pentru proba scrisă de limba şi literatura română din cadrul Evaluării Naţionale 2011. Anul trecut a publicat două.

La prima vedere, modelul de anul acesta nu diferă prin nimic de cele de anul trecut. Există 2 subiecte, fiecare cu câte 2 componente. Subiectul I este notat cu 42 de puncte, iar subiectul II, cu 36 de puncte. Se acordă 12 puncte „pentru redactarea întregii lucrări” şi 10 puncte din oficiu.

Iată citatul  din documentul oficial:

Cele două subiecte sunt evaluate după cum urmează:

Subiectul I (42 de puncte):

• componenta A (30 de puncte), itemi semiobiectivi cu răspuns scurt si cu răspuns elaborat;

• componenta B (12 puncte), un item subiectiv de tip minieseu semistructurat.

Subiectul II (36 de puncte):

• componenta A (24 de puncte), itemi obiectivi cu alegere multiplă si itemi semiobiectivi cu răspuns scurt;

• componenta B (12 puncte), un item subiectiv de tip minieseu liber.

Pentru redactarea întregii lucrări, se acordă 12 puncte, astfel:

• unitatea compoziţiei – 1 punct

• coerenţa textului – 2 puncte

• registrul de comunicare, stilul si vocabularul adecvate conţinutului – 2 puncte

• ortografia – 3 puncte

• punctuaţia – 2 puncte

• asezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 2 puncte

Punctajul maxim acordat pentru întreaga lucrare este de 100 de puncte. Se acordă 10 puncte din oficiu.

După cum se vede, rămâne neclintită de anul trecut, ca un nod gordian, ambiguitatea celor 12 puncte acordate (atenţie!) “pentru redactarea întregii lucrări”.

Ce-or vrea să spună distinşii autori de subiecte prin “întreaga lucrare”? Toate datele ne duc spre concluzia că se referă la întreaga teză, cu toate subiectele, cu toţi itemii. Aceasta pentru că punctajul este acordat separat. Nu este inclus nici la subiectul I, nici la subiectul II. Sunt 12 puncte separate atât de cele 42 de la subiectul I, cât şi de cele 36 de la subiectul II. Prin urmare “întreaga lucrare” este întreaga teză, cu toate răspunsurile de la subiectul I şi cu toate răspunsurile de la subiectul al II-lea. “Întreaga lucrare” este tot ce scrie elevul pe foaia de examen.

Dar atunci, se pune o întrebare firească: se pot aplica “întregii lucrări” toate cele şase criterii incluse în cele 12 puncte? Iar răspunsul corect este NU. Primele două exigenţe ( “unitatea compoziţiei” şi “coerenţa textului”) nu pot fi atinse  din motive obiective. “Întrega lucrare” nu poate avea nici unitate compoziţională şi nici coerenţă, din simplul motiv că, pe parcursul ei, elevul este obligat să vorbească despre lucruri diferite. Cum ar putea să formeze o unitate compoziţională o lucrare în care se vorbeşte în prima parte despre  fabula “Două poloboace” şi în a doua parte despre junglă? Cum să asigure bietul elev “coerenţa” unui astfel de text, când coerenţă înseamnă legătură strânsă, logică, între idei. Cum să decurgă logic ideile despre junglă din ideile despre fabula lui Donici?

Mă leg de lucruri minore? S-ar putea spune că sunt cusurgiu? Ce contează 3 puncte acolo?

Dacă vrem ca elevii să demonstreze în scris “coerenţă”, n-ar trebui să demonstrăm şi noi, profesorii lor, măcar “claritate” în ceea ce le cerem ?


Meditaţii on-line la limba română