Ex. 7 / pag. 11

Comentează valoarea aforistică a versurilor:

Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna

Mai tare decât faptele minciuna.

Un aforism este o cugetare care redă într-o formă concisă, expresivă şi memorabilă un adevăr important despre viaţă. Prin urmare, două sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o formulare pentru a avea valoare aforistică: să aibă un conţinut apt să transmită un adevăr general-uman şi să aibă o formă concisă, expresivă, memorabilă.

E de discutat dacă versurile argheziene îndeplinesc aceste două condiţii.

S-o luăm cu forma. Într-adevăr, versurile sunt memorabile. Concise, regulate, ritmate şi rimate, ele sunt foarte percutante. Inversiunea scoate în evidenţă cuvântul-cheie: minciuna; adverbul întotdeauna conferă valoare de perenitate ideii, iar prezenţa lui Dumnezeu asigură autoritatea necesară oricărui adevăr esenţial. Sonoritatea dură, de nicovală izbită de baros, a versurilor, e dată de aliteraţia produsă prin repetarea, pe un spaţiu foarte îngust, a consoanelor dentale „t” şi „d”: …loveşte-ntotdeauna mai tare decât faptele… Forma versurilor sugerează într-adevăr un adevăr implacabil, ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă.

Dacă şi conţinutul exprimă adevărul  este însă îndoielnic. Ce fac cei doi? Fură şi astfel încalcă porunca lui Dumnezeu. Apoi se sperie şi mint. Ce este mai condamnabil din punctul de vedere al divinităţii creştine: furtul sau minciuna? Arghezi spune că minciuna. Dar… Dacă e să respectăm strict cuvântul biblic, între cele zece porunci, să nu furi este a opta, iar să nu minţi nici nu apare decât într-o formă foarte particulară: Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

Prin urmare, într-o formă aforistică foarte expresivă, Arghezi exprimă, mai degrabă, un adevăr personal, pe care, pentru a-i spori autoritatea, i-l atribuie lui Dumnezeu. Ţinând cont însă de faptul că, de fapt, secvenţele biblice nu sunt altceva decât scene familiale deghizate, pentru un tată grijuliu cu educaţia copiilor săi, minciuna poate să fie mult mai gravă decât micul furt provocat de poftă.