istvanhenry: stiti versurile din poezia „Porunca” din T.Arghezii : Ai auzit? Am auzit? Ce fel ? Ca se manie Domnul, insusi el?
istvanhenry: profesorul ne-a zis sa explicam putin
istvanhenry: despre ele
istvanhenry: ne-a dat el asa
istvanhenry: nu e un exercitiu
istvanhenry: si nu am nicio idee in privinta acestor versuri
Ionel – Dumitru Nedelcu: Trebuie să ai toată poezia în faţă şi să legi versurile acestea de restul.
istvanhenry: pai o am
istvanhenry: am citit-o
istvanhenry: dar nu imi dau seama ce sa sa spun
Ionel – Dumitru Nedelcu: Aici avem dialogul dintre Adam şi Eva, după ce D-zeu le-a interzis să se atingă de pom.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Mai sus avem replica lui D-zeu:
Ionel – Dumitru Nedelcu: -„Din pomul acesta, Evo şi Adame,
Să nu v-atingeţi nicidecum de poame.
De unde nu, cunoaşteţi ce v-aşteaptă:
Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă.”
Ionel – Dumitru Nedelcu: Rămaşi singuri, cei doi comentează.
istvanhenry: Numai atat?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Discutăm, nu?
istvanhenry: Profesorul ne-a zis sa scriem ceva mai complex.
istvanhenry: Da.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ce spun cei doi în scurtul lor dialog?
istvanhenry: -Ai auzit ?
istvanhenry: -Am auzit !
istvanhenry: Ce fel?
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu le vine să creadă.
istvanhenry: Ca se manie Domnul insusi el.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu le vine să creadă că D-zeu se poate mânia pe ei.
Ionel – Dumitru Nedelcu: În nevinovăţia lor, neştiind ce este bine şi ce este rău, nu înţeleg de ce se mânie.
istvanhenry: Aha.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Până atunci nu fuseseră opriţi de la nimic,
Ionel – Dumitru Nedelcu: făcuseră tot ce vruseseră ei.
istvanhenry: Cei doi dau dovada de naivitate.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Exact.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Sunt în Rai, nu uita, înainte de păcat.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu ştiu ce e bine şi ce e rău.
istvanhenry: Normal.
istvanhenry: In mintea lor era prezent doar jocul si gluma.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu ştiu să facă distincţia dintre ele.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Exact.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Fericirea deplină.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Sunt ca pinguinii aceia de pe banchiza de la Polul Nord, care nu se sperie de oameni, pentru că nu au văzut niciodată aşa ceva şi nu se simt în niciun fel ameninţaţi.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nici celor doi nu le e frică de D-zeu.
Ionel – Dumitru Nedelcu: De fapt, ei nici nu ştiu ce-i aceea frică.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Obişnuiţi să-şi îndeplinească toate poftele, nu-l iau în serios pe D-zeu.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Se vor lăsa duşi de tentaţie, pentru că nu ştiu să reziste vreunei tentaţii.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Ei încalcă porunca lui D-zeu firesc, cu naturaleţe. Aşa erau construiţi.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Chiar D-zeu îi făcuse aşa.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Nu înţeleg de ce s-a supărat pe ei.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Şi i-a dat afară din Rai.
Ionel – Dumitru Nedelcu: Şi odată cu ei
Ionel – Dumitru Nedelcu: …
Ionel – Dumitru Nedelcu: şi pe noi.

––––––––––––––––––––––

Meditaţii on-line la limba română