Se dă textul:

Aş vrea să plâng de fericit,

Că simt suflarea ta divină,

Că pot să văd ce-ai plăsmuit!

1. Identifică propoziţiile şi arată felul lor.

2. Analizează sintactic şi morfologic cuvintele: (de) fericit, ta, ce.

1.

Aş vrea / plâng de fericit,/

simt suflarea ta divină,/

pot / văd / ceai plăsmuit! /

P1 – PP

P2 – CD ( subordonată lui P1, are ca element regent verbul aş vrea şi răspunde la întrebarea ce?)

P3 – CZ ( subordonată lui P2, are ca element regent adjectivul fericit şi răspunde la întrebarea din ce cauză? )

P4- CZ ( subordonată lui P2, are ca element regent adjectivul fericit şi răspunde la întrebarea din ce cauză? ; se află în raport de coordonare prin juxtapunere cu P3)

P5- CD (subordonată lui P4, are ca element regent verbul pot şi răspunde la întrebarea ce?)

P6- CD (subordonată lui P5, are ca element regent verbul să văd şi răspunde la întrebarea ce?)

2.

de fericit – adj. propriu-zis, variabil cu 2 terminaţii şi 4 forme flexionare, gen masc., nr. sg., caz Ac. , cu prep. simplă de, funcţ. sint. de complement circ. de cauză;

ta – adj. pronominal posesiv, înlocuieşte un singur posesor de persoana II; se acordă cu subst. suflarea ( fem., sg., Ac. ) , funcţia sint. de atribut adjectival;

ce – pron. relativ, caz Ac., funcţ. sint. de compl. direct.