1. Î: Încercaţi să descrieţi  planul cosmic şi pe cel terestru aşa cum le-aţi perceput voi in poezia „Fulg”.

R: În planul cosmic se vede zăpada cum cade necontenit:

Ninge-ntruna şi întruna.

Fulgii sunt ca nişte mici flori gingaşe, aduse pe pământ de vreun vânt neliniştit:

Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică şi rotundă…

Planul cosmic este pur şi curat:

-“Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolţii tale,
De-ai venit atât de pur…

Planul terestru este plin de noroaie (noroaiele din vale) şi pustiu, rebegit de frig. Copacii sunt goi şi trişti:

Desfrunzit şi prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.


Totuşi, în ultima strofă, cele două planuri se unesc, şi sub ploaia de steluţe argintii pământul străluceşte  feeric:

Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.