Pentru Luiza

Fulg

de Nicolae Labiş

Desfrunzit şi prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut şi-ntâii fulgi
Şi l-am prins din zbor pe unul.

Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică şi rotundă
S-a topit şi a murit –
O minune de-o secundă.

M-am întors înduioşat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu şi nu mai este.

-“Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolţii tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?

Care vânt neliniştit,
Răsucindu-te cu ură,
Ţi-a mânat către pământ
Prea gingaşa ta făptură?

Şi de vreme ce sosişi,
Pentru ce-ai dat morţii vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?”

Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna şi întruna.

Iar când ochii mi-am-nălţat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.


1. Î:  Care sunt mărcile eului liric prezentate in textul „Fulg”?

R: Mărci ale eului liric sunt:

– verbele la persoana I, singular: am prins, m-am întors, să scriu, scriam, n-am văzut, am înălţat, am văzut;

– pronumele şi adjectivele pronominale de persoana I, singular: mi-, mea.

2. Î: Motivaţi folosirea dialogului în poezie.

R: Dialogul are rolul de a spori patetismul poeziei, prin exprimarea directă, deschisă a sentimentului intens de tristeţe. Are aceeaşi funcţie ca bocetul în ritualul de înmormântare, eliberează omul de preaplinul sufletesc.

3. Î: Identifică elementele care sugerează imaginea iernii şi precizează părţile  de vorbire prin care sunt exprimate.

R: Elementele care sugerează imaginea iernii sunt substantivele frig, fulgi, fulg, ninsoare şi verbul ninge.