Să vedem mai întâi subiectul.

A Limba Romana i 009 http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=12898968&access_key=key-5iyjd0igyedlsrqb2cc&page=1&version=1&viewMode=

  1. sinonim – a omorî; antonim – a învia.
  2. Cele două virgule din primul vers despart construcţia cu substantiv în cazul vocativ ( „uşoară zburătoare” ) de restul enunţului.
  3. a-şi vedea visul cu ochii, a vedea ca în vis pe cineva, de vis, prin vis.
  4. În mod normal, în vorbirea obişnuită gerunziul arată o acţiune în desfăşurare, o acţiune care durează. Întrebarea este dacă aici, în poezia aceasta, cele două verbe la gerunziu aduc vreun spor de expresivitate. Zăcând , prin conţinutul lui semantic, sugerează suferinţa, poate moartea. La rândul lui, dormind comunică o stare de bine, de odihnă fericită. Aici însă e negat: nu dormind . Prin urmare, zice poetul, albina merită fericirea odihnei: Cu toate acestea, ea zace probabil moartă. Cele două gerunzii, puse în antiteză, transmit tragismul destinului creatorului ( căci albina e, în această poezie, creatorul, artistul mereu în febra creaţiei ). Tragismul de care vorbesc e continuu ( ca şi conţinutul gerunziilor ): toţi creatorii adevăraţi sfârşesc, asemenea albinei, sub povara propriei lor creaţii.
  5. Prezenţa eului liric este marcată prin verbul la persoana I iubesc şi prin adjectivul posesiv de persoana I mea.
  6. Metafora aur sugerează, la nivelul de suprafaţă al textului, polenul galben ca şi metalul preţios. Decodificând mesajul, dacă albina este creatorul, aurul este atunci gloria în care acesta este sau ar trebui să fie învăluit.
  7. Expresia lumină lină vine din religie, unde semnifică lumina lui Dumnezeu către care ne îndreptăm cu toţii prin moarte. Moartea albinei sub povara polenului semnifică moartea fericită a creatorului doborât de truda la propria creaţie. Dumnezeu, crede Arghezi, pogoară lumina lui blândă asupra celor care produc valori artistice. Moartea lor nu e zadarnică. Rămâne opera.
  8. În ultima strofă a poeziei, Arghezi îşi exprimă preţuirea pentru munca artistului. Pentru asta foloseşte o exclamaţie directă ( Cât te iubesc ) şi un epitet ( frumoasa ). Pare bizar enunţul poetic: poetul se bucură că albina a fost ucisă. Dar, la o privire mai atentă, ne dăm seama că el vrea să spună că tocmai asta e menirea artistului: să creeze până la ultima suflare sau mai precis să se lase „ucis” de propria creaţie, să moară în timpul creaţiei. Metafora comoara din această strofă semnifică materialul strâns de artist în vederea prelucrării. Artistul a descoperit o idee pe care vrea să o transforme în operă. Dar moartea îl surprinde şi nu mai poate să termine. Arghezi crede că aceasta este o moarte dezirabilă pentru artist: moartea în febra creaţiei. Prin datele sale fizice, artistul este om de ţărână. Prin actul creaţiei şi prin opera sa, el se înalţă către absolut, către vis. Aceasta este explicaţia metaforelor din primul vers al strofei a patra.