Să vedem mai întâi subiectul.
A Limba Romana i 001 http://d.scribd.com/ScribdViewer.swf?document_id=12898960&access_key=key-2j0391m0vmvzsvxehdhx&page=1&version=1&viewMode=list

Variantă similară celei de anul trecut.
Să discutăm subiectele.
1. N-ar trebui să pună probleme. Un câmp semantic cuprinde cuvinte din acelaşi domeniu. De exemplu, câmpul semantic al culorilor cuprinde cuvinte ca: „alb”, „roşu”, „verde”, „albastru” etc. Nu trebuie să fie vreo legătură între forma cuvintelor, ci doar între sensul lor. În cazul nostru, câmpul semantic al iernii cuprinde următoarele cuvinte din text: „ger”, „promoroacă”, „ţurţuri”, „zăpadă”, „gheaţă”. Toate aceste cuvinte au o legătură cu iarna.
2. Toate cele patru versuri ale strofei întâi vorbec despre ger. Sunt două fraze lungi, fiecare întinzându-se pe spaţiul a două versuri. Între cele două fraze autorul pune punct şi virgulă, marcând o pauză în fluxul ideilor. Punctul şi virgula indică o pauză mai mare decât virgula şi mai mică decât punctul. Autorul nu pune punct, pentru că îşi continuă ideea despre ger şi despre luncă. Doar că se opreşte puţin, ca pentru a-şi trage sufletul şi a căpăta puteri noi să meargă mai departe.
3. Sunt două locuţiuni verbale în text: „să ne-aducă aminte” şi „dă aripi”. Efect expresiv are doar cea de-a doua. Ea exprimă sugestiv viteza, rapiditatea, avântul pe care gerul le imprimă cailor. Dar, nu e nevoie de explicaţii. Ni se cere doar să transcriem versul:
„Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare”
4.Tema poeziei este, clar, natura. Ea se realizează prin diferite motive: motivul gerului, motivul luncii etc.
5. Aici trebuie doar să numim cele două mărci lexico-gramaticale. Mărci gramaticale ale eului liric sunt pronumele ( adjectivele pronominale ) la persoana I şi verbele la persoana I.   Le găsim în strofa a patra:
  • adjectivul posesiv de persoana I   „meu”;
  • pronumele personal de persoana I, sg. Ac.  „mă”;
  • pronumele personal de persoana I, sg. N  „eu”.
6. Strofa I e plină de figuri de stil.
  • epitetul „aspru” aplicat substantivului „ger”;
  • epitetul „sălbatic” ataşat substantivului „ger”;
  • personificarea „gerul … strânge-n braţe cu jălire”;
  • epitetul „neagra” aplicat substantivului „luncă”;
  • inversiunea „neagra luncă”, în care ordinea firească a cuvintelor este inversată: adjectivul este aşezat înaintea substantivului;
  • personificarea „lunca … zace-n amorţire”;
  • metafora „el … o-ncunună”;
  • comparaţia „el … o-ncunună ca pe-o mireasă moartă”;
  • epitetul „alb” aplicat substantivului „văl”;
  • epitetul „lucitori” aplicat substantivului „ţurţuri”.
Acuma. Ni se cere să explicăm semnificaţia unei singure figuri de stil. Ce înseamnă să explici semnificaţia? Înseamnă să faci o scurtă compunere în care să arăţi ce efect artistic are în text respectiva figură de stil. Să luăm de exemplu epitetul „aspru”. Răspunsul ar suna cam aşa:
În prima strofă a poeziei, Alecsandri descrie un tablou de iarnă geroasă, cu natura întreagă amorţită sub povara albă şi îngheţată. Pentru a accentua intensitatea gerului, poetul îl personifică, transformându-l într-o fiară sălbatică  ce  îmbrăţişează natura moartă. În acest context, epitetul „aspru” contribuie la conturarea caracterului fioros al gerului. Chiar sonoritatea cuvântului, cu cele trei consoane  succesive ( „spr” ) sugerează scrâşnetul zăpezii îngheţate.
7. Trebuie să motivăm ( adică să explicăm, să aducem argumente, să spunem de ce ) plasarea substantivului „gerul” în poziţie iniţială în fiecare strofă. Şi aici trebuie făcută o scurtă compunere. Cam aşa:
În fiecare din cele patru strofe ale poeziei substantivul „gerul” este plasat în poziţie iniţială. Este firesc să fie aşa, deoarece „gerul” este motivul central al poeziei. Alecsandri vrea să contureze un tablou de iarnă grea în care întreaga natură stă sub semnul efectelor frigului puternic. De aceea, personifică gerul, care devine astfel personaj poetic principal şi tot ce se petrece în natură se petrece sub acţiunea lui. El acţionează, deci el este subiect, prin urmare stă mereu în prima poziţie în propoziţia principală a frazei.
8. Din nou avem de făcut o compunere, de data asta un pic mai lungă. Trebuie să evidenţiem relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. Ce înseamnă ideea poetică? Adică CE spune autorul şi DE CE spune ceea ce spune. Ce înseamnă mijloace artistice? Adică procedeele folosite, CUM spune ceea ce spune.
Să luăm pe rând fiecare enunţ.
Primul enunţ
CE spune autorul? Spune  cum caii şfichiuiţi de gerul aspru aleargă pe câmp scoţând aburi pe nări.
DE CE o spune ? Cu ce scop artistic, cu ce intenţie artistică ? Probabil că simte nevoia să animeze tabloul prea static din primele 3 strofe.
Anunțuri