„m-„ – pronume reflexiv, formă neaccentuată, persoana I, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„o” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct;
„ei” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul feminin, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut pronominal genitival;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ posesiv, funcţia sintactică de atribut pronominal în dativ;
„ceva” – pronume nehotărât, cazul N, funcţia sintactică de subiect;
„(în) noi” – pronume personal, formă accentuată, persoana I, numărul plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziţia „în”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc;
„ne” – pronume personal, formă neaccentuată, persoana I, numărul plural, cazul dativ, funcţia sintactică de complement direct;
„atâta” – adjectiv pronominal nehotărât, se acordă cu substantivul „timp” (neutru, singular, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„(asupra) lui” – pronume personal, formă accentuată, persoana III, numărul singular, genul masculin, cazul genitiv, precedat de prepoziţia „asupra”, funcţia sintactică de complement circumstanţial de loc.

„ceilalţi” – pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„aceştia” – pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„celălalt” – adjectiv pronominal demonstrativ de diferenţiere, se acordă cu substantivul „miros” ( neutru, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acela” – pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
„acesta” – pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„acesta” – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „anul” ( masculin, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acestea” – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „nopţile” ( feminin, plural, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„aceleaşi” – adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, se acordă cu substantivul „corăbii” ( feminin, plural, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Comentariu pe Yahoo!Messenger

Nota dominantă a istorisirii comisului Ioniţă este umorul.

În primul rând, suntem tentaţi să râdem de „vitejiile” comisului, care par cam trase de păr. El apare ca un erou în propria-i poveste. El îl întâmpină pe boier la han şi-i urează sănătate. Apoi, practic, îl acaparează pe boier pe timpul popasului acestuia la han, povestindu-i necazurile sale. El are marele curaj să-i spună boierului că, dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. El merge la Vodă şi este primit imediat în audienţă. El dovedeşte încă o dată o îndrăzneală nemaipomenită, spunându-i lui Vodă că nu-şi ia vorba înapoi şi are iapa pregătită, dacă nu i s-ar fi făcut dreptate. În toate aceste întâmplări, comisul este personajul principal şi săvârşeşte fapte aproape incredibile. Prin extraordinarul lor, aceste fapte par mai degrabă inventate de comis, aşa încât trebuie privite cu un zâmbet îngăduitor.

În al doilea rând, râdem de întâmplarea centrală a povestirii, cu cele două secvenţe ale sale. Ioniţă îi spune boierului la han că dacă nici Vodă nu-i va face dreptate, „să poftească măria sa să-i pupe iapa nu departe de coadă!”. Ioniţă îi spune lui Vodă că, dacă nu-i făcea dreptate, iapa era pregătită peste drum. Aceste două secvenţe stârnesc hazul.

Deci prin ton şi prin conţinut istorisirea comisului Ioniţă are umor.

Publicată pentru prima dată în Viaţa românească ( mai 1921) şi apoi retipărită într-o plachetă, această baladă îşi dezvăluie fondul tragic, derivat dintr-o experienţă de cunoaştere gratuită.
Iniţierea în tainele universului este unul din laitmotivele liricii lui Barbu. Aici copilul-demiurg încearcă să descopere universul şi această cunoaştere se întemeiază pe cuvânt. Rostirea prematură, forţarea naşterii melcului întru existenţă va avea un deznodământ tragic.
Povestea este simplă. Amăgit de atmosfera primăvăratică a unei zile de Păresimi ( prima duminică din postul Paştelui ), un copil merge… continuarea aici.

Î: Descrie reacţia tatălui faţă de comportamentul lor. Ce le reproşează fiilor săi mai cu seamă?
R: Fiii cei mari ai împăratului eşuează în tentativa lor de a se dovedi vrednici să conducă o împărăţie. Amândoi se întorc… continuarea aici.

Este o mare diferenţă între ei.
Ministrul a fost primit cu multă deferenţă la noi… continuarea aici.

Luni, 27 iunie 2011, după terminarea probei de limba română din cadrul examenului de bacalaureat 2011, puteţi găsi rezolvarea subiectelor pe meditatii-la-romana.blogspot.com.